Când privesc în spate, văd o umbră.
Mă persecută, mă înfășoară
în ororile neputinței de a scăpa de trecut.
Când privesc în oglindă văd o umbră.
Rămășițele celei trecute nu au putrezit de tot.
Nu mă pot împotrivi legilor naturii.
Când privesc în față, aceeași umbră.
Se întinde în fața mea ca o pisică neagră la Soare.
Leagă orice gând și orice libertate cu dibăcie.
Umbra aceea sunt eu.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.