Stăteam pe piatra cu care mă împrietenisem și pe care veneam să o vizitez aproape în fiecare seară. De acolo, de sus, se vedea toată valea Lehului cu munții din depărtare. Soarele apunea dramatic pe
Urcând munți interiori
Nu e nici un suflet omenesc în jur și nu înțeleg prea bine din ce direcție să abordez muntele. După puțină confuzie, găsesc o cărare cu urme de pași și copite și încep să urc.
Sus, pe munte, în adâncurile pământului (I)
[soliloquy id=”854″]Iată-mă în sfârșit pe drum. Singură, așa cum îmi șade mie bine. După lungi negocieri și schimbări de planuri pentru unii și alții, am decis că e mai bine să merg singură. Planul? Să