Închid ochii și încerc să mă relaxez, să pun creierul pe pauză și să dorm, dar nu reușesc. Patru neoane pătrate îmi luminează materia cenușie, trece de mușchii striviți, de oasele rupte și mi se
Stok kangri (6153 m) și munțomana hipioată
Stăteam pe piatra cu care mă împrietenisem și pe care veneam să o vizitez aproape în fiecare seară. De acolo, de sus, se vedea toată valea Lehului cu munții din depărtare. Soarele apunea dramatic pe
Urcând munți interiori
Nu e nici un suflet omenesc în jur și nu înțeleg prea bine din ce direcție să abordez muntele. După puțină confuzie, găsesc o cărare cu urme de pași și copite și încep să urc.
Sus, pe munte, în adâncurile pământului (I)
[soliloquy id=”854″]Iată-mă în sfârșit pe drum. Singură, așa cum îmi șade mie bine. După lungi negocieri și schimbări de planuri pentru unii și alții, am decis că e mai bine să merg singură. Planul? Să