Când privești puțin spre stânga
cerul pare un abis.
Când întorci capul pe spate
tot pământu-i paradis.
Cu un ochi de sus în jos
dulce-i trista omenire.
Aruncat la întâmplare,
ochiul devine privire.
Din afară, în unghi drept,
Privirea e fantezie.
Mii de puncte-n paralel
Înghițite-n frenezie.
Dintre toate, doară unul
e înfipt în ochiul dulce.
Veșnic adevăr veghează…
cel din tine te seduce.
De departe, poți privi
uniunea pur deșartă
a impresiilor vii.
Ochiu-i trist, privirea moartă.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.