nu te cunosc.
ești doar reflecția lunii în mare.
te văd deci, în oglindă.
nimic din ce esti tu.
nu mă cunoști.
sunt doar strălucirea nisipului în soare.
mă vezi orbit de lumină.
nimic din ce sunt eu.
nu ne cunoaștem.
și totuși,
văd în tine ceva din mine.
în mine te văd pe tine.
așadar,
ne recuoaștem.
ne cunoaștem adică la infinit.
din nou, și din nou, și din vechi.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.