Când am coborât din pat am călcat pe un cuvânt.
Mi-am retras piciorul, speriată și l-am privit tremurand.
Speram să fie unul gol, buimac, uitat de toți.
Avea un ochi fosforescent de idee spălăcită
cu haine de vagabond.
O lacrimă de-a mea i-a spălat mizeria
care îi acoperea restul de zâmbet.
L-am luat în brațe și era ușor,
dezlegat de legile naturii.
S-a dezintegrat lăsând în urmă griji și patimi,
uitând sub talpa mea suflete moarte.
Era speranța.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.