Armonie

Vibrații abstracte leganate în vânt.

Sânge pulsând, idee alunecată în iarbă…

Degete trasând viața în aer:

mișcări circulare, emoții unduind cu pământul,

îmbătat cu apă limpede,

focul mi-a zâmbit in față.

L-am luat de mână și am dansat.

Ne-am încercuit.

Între brațele noastre a prins viață un fir de iarbă.

A crescut, a zâmbit, ne-a făcut cu ochiul,

pământul într-un puternic impas al morții:

in Nemișcare.

Am auzit apoi strălucirea metalului.

Mi-a încântat auzul cu orbirea ei.

Auriu, albastru, roșu, verde, alb.

Am închis ochii și am zâmbit.

Eram unul singur. Eram firul Vieții.