Vibrații abstracte leganate în vânt.
Sânge pulsând, idee alunecată în iarbă…
Degete trasând viața în aer:
mișcări circulare, emoții unduind cu pământul,
îmbătat cu apă limpede,
focul mi-a zâmbit in față.
L-am luat de mână și am dansat.
Ne-am încercuit.
Între brațele noastre a prins viață un fir de iarbă.
A crescut, a zâmbit, ne-a făcut cu ochiul,
pământul într-un puternic impas al morții:
in Nemișcare.
Am auzit apoi strălucirea metalului.
Mi-a încântat auzul cu orbirea ei.
Auriu, albastru, roșu, verde, alb.
Am închis ochii și am zâmbit.
Eram unul singur. Eram firul Vieții.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.